prolegomene
Mimi se apuca de lucrurile marete, ca scrierea unei lucrari de licenta, duminica, dar tot duminica vine si laptarul, mai exact pe la ora sase si, ca in orice zi mareata destinata lucrurilor marete, mimi duminica trebuie mai intai sa doarma. Sa doarma mult si apasat pe cearsaful facut ghem, visand temperaturi arctice si comunisti cu cocteluri molotov catapultand papusi crete la circ du soleil. Laptarul este inconfundabil chit ca din el se vede doar o sapca si un deget infinit incordat pe butonul soneriei. Laptarul, pana la urma, nu e treaba lui mimi in asa o zi importanta ci a doamnei care asteapta laptarul, dar asta nu-l impiedica sa intrerupa un salt la trapez, sa ceara sticle, si sa ii mai spuna si alte lucruri din cele spuse de laptari la sase dimineata, ei, lui mimi.
Somnul schilodit astfel nu e mai putin incantator pana pe la ora doispe cand mimi isi da seama ca trebuie, urgent, sa se apuce de treaba. Dar inainte de asta trebuie sa rezolve cateva lucruri insurmontabile: sa-si faca un espresso dublu (da, in dimineata asta vrea neparat espresso la espressorul nefolosit de cateva luni, care sigur trebuie curatat imediat ce va fi recuperat din locul imposibil in care se afla) cu o floare de iasomie langa (cine o fi pus buchetul asta pe masa?), sa faca curat in biblioteca, in cutia de pixuri, in dulapul de medicamente, sa monteze masina de spalat, sa inceapa un jurnal in care sa se lamenteze ca ea de ce nu poa sa scrie cin’zeci de pagini fara oprire, sa puna pe umerase rochiile de vara, sa se imbrace intr-o rochie scurta cu maneci bufante si se se tranteasca pe pat privindu-si indelung picioarele ridicate la nouazeci de grade si alte lucruri pe care nu poti sa nu le faci inainte de a incepe o lucrare de licenta.
Dar stati asa ca abia acum vine partea invaluitoare a zilei cand se poate iesi pe terasa, cand domnul Gregorian de visavis iese si el pe terasa lui satul de atata uitat la calcio vechio(an nu se confunda cu calcio storico – ask ureke). Intre mimi si domnul Gregorian exista o stima profunda imbinata cu o competitie acerba. Domnul Gregorian este un domn de mare cultura, bolnav de alzheimer, care poate citi nemiscat pe terasa mai bine de doua ore jumate. Bineinteles ca mimi nu are nici o garantie ca domnul Gregorian nu trage aghioase la umbra ochelarilor grosi in tot acest timp, dar ideea de a citi umar la umar cu acest domn Gregorian pe care nu l-a vazut niciodata de la o distanta mai mica decat latimea strazii Beijing o motiveaza pe mimi teribil si o face sa devoreze carti intregi uitand ca doar un capitol era relevant pentru scopul acestei zile de studiu, si al vietii ei pana la urma, lucrarea de licenta. Lucrurile devin dubioase abia cand se insereaza de-a binelea si se dovedeste ca , domnul de cultura inalta, care nu si-a schimbat in nici un fel pozitia, ori este un sarlatan notoriu, ori are o vedere mai ceva ca motanul ala cu o pata neagra intre urechi care, tot pe la ora asta, trebuie sa apara si sa faca pipi pe mini cooperul albastru de jos. “Deci jucati dur, domu Gregorian", isi spune mimi in barba, se ridica si incepe ostentativ sa construiasca o ofensiva pentru ca stie ca domul G fie doarme, fie citeste in continuare, fie o urmareste cu maxima curiozitate si infinit respect. N-o sa descriu procedurile laborioase prin care mimi a debarasat un fel de noptiera semirupta, i-a atasat o lampa de birou si i-a introdus un pachet gol de marlboro lights mic sub unul dintre picioare sa nu aiba joc, cert e ca a construit un adevarat punct strategic de lucru intens si aprofundat in plin balcon.Cu dosare, carti, fishe si un pachet nou nout de kent opt cu tot. Dar cand a tremint toate astea doamna Gregorian deja tragea obloanele, probabil domnul era deja imbracat in pijamale dungate si pe mimi o claxona un burtos simpatic care ii adusese din provincie ciuperci umplute cu cascaval, alune de padure, capsune si ciocolata alba.
9:01 PM
Comments: 5
