18
Acum cateva seri, Mimi vorbea cu o tanara domnisoara. Avea optsprezece ani, degete lungi si ochi stralucitori, iar Mimi era invidioasa. S-a hotarat sa-i scrie acel citat din Noica. Asa ca a scotocit prin caietele vechi si i l-a scris:
"In fata unei fete de 18 ani, oricare intelept al pamantului are un plus de atentie si intelegere. Ea exista, pentru el. Academicieni si capete plesuve se strang in jurul ei si ii stau, cu gratie intarziata, la dispozitie. (...)
E adevarat, o fata e totul la 18 ani. Stie si intelege totul. Lupta ei va fi de aici inainte sa nu piarda. Si asa cum se va crispa sa nu-si piarda tineretea, tot asa se va stradui, prin cultura, experienta sau memorie, sa stie tot atat cat stia, dintr-o data, atunci. Recunosc e, intr-un sens mai interesanta [decat un baiat]. Dar numai intr-un sens. Caci ea n-are viitor, iar daca iubesti viitorul, tanarul e mai interesant."
Cand Mimi avea 18 ani, era iarna (n- a avut niciodata 18 ani vara) si stia sa rezolve orice problema de geometrie. Pasea pe sub podul de la gara cu un profesor de filosofie. El o invata despre rigoare, iar ea se lipea de mersul lui schiopatat ca sa nu-i piarda sirul gandului. Nu-si lua privirea de la varfurile pantofilor decat atunci cand profesorul se intorcea spre ea si urechile caciulii de blana ii descopereau zambetul argintiu si aburit, din care doar un canin era negru. In vremea aceea, Mimi il sustinea tacit si inversunat pe Rousseau in fata lui Kant. Tacit, pentru ca nu argumenta niciodata, doar punea intrebari. Inversunat, pentru ca asa era sa fie. In vremea aceea primea foarte mult. E o dinamica stranie aceea a daruirii. De cele mai multe ori pleci de la o persoana draga si inerci sa-i oferi un lucru care i s-ar potrivi. Dar abia cand se intampla invers, cand pleci de la un lucu drag si gasesti un om care e dornic sa-l primeasca, daruirea e ca o plimbare pe calea ferata.
"In fata unei fete de 18 ani, oricare intelept al pamantului are un plus de atentie si intelegere. Ea exista, pentru el. Academicieni si capete plesuve se strang in jurul ei si ii stau, cu gratie intarziata, la dispozitie. (...)
E adevarat, o fata e totul la 18 ani. Stie si intelege totul. Lupta ei va fi de aici inainte sa nu piarda. Si asa cum se va crispa sa nu-si piarda tineretea, tot asa se va stradui, prin cultura, experienta sau memorie, sa stie tot atat cat stia, dintr-o data, atunci. Recunosc e, intr-un sens mai interesanta [decat un baiat]. Dar numai intr-un sens. Caci ea n-are viitor, iar daca iubesti viitorul, tanarul e mai interesant."
Cand Mimi avea 18 ani, era iarna (n- a avut niciodata 18 ani vara) si stia sa rezolve orice problema de geometrie. Pasea pe sub podul de la gara cu un profesor de filosofie. El o invata despre rigoare, iar ea se lipea de mersul lui schiopatat ca sa nu-i piarda sirul gandului. Nu-si lua privirea de la varfurile pantofilor decat atunci cand profesorul se intorcea spre ea si urechile caciulii de blana ii descopereau zambetul argintiu si aburit, din care doar un canin era negru. In vremea aceea, Mimi il sustinea tacit si inversunat pe Rousseau in fata lui Kant. Tacit, pentru ca nu argumenta niciodata, doar punea intrebari. Inversunat, pentru ca asa era sa fie. In vremea aceea primea foarte mult. E o dinamica stranie aceea a daruirii. De cele mai multe ori pleci de la o persoana draga si inerci sa-i oferi un lucru care i s-ar potrivi. Dar abia cand se intampla invers, cand pleci de la un lucu drag si gasesti un om care e dornic sa-l primeasca, daruirea e ca o plimbare pe calea ferata.
Se plimba mult cu diversi oameni, toti erau depresivi si batrani, ii mangaia, ii alina si plagea pentru ei, dar si pntru ea."Aripile ti se taie ca la puii de gaina", spuneau ei, "Nimic", mai spuneau, "Tu n-ai radacini, poate vei supravietui", inca. Era unul cu care dansa step in jurul barierelor, care-i arata spanzurati atarnand de stalpii de lumina si ii desfacea umbrela cu flori galbene. Era un clovn alb, ca si ea. Impreuna erau doi clovni albi:
"Ce-ai in seara asta?"
"Ma gandesc."
"La ce te gandesti, n-ai scos un cuvant de cand te-am luat de-acasa.Ai patit ceva?"
"Am citit Cioran."
Si el a chicotit.
"Am citit doua randuri si am inchis cartea. Scria asa: Cand ies pe strada si vad oamenii, exterminare este cuvantul care imi vine in minte."
Si el a ras, a ras.A ras cum rad clovnii albi si clovnii negri cand se intalnesc. Si ea a ras cu ei. Probabil ca stia.Sigur stia, fetele astea de 18 ani stiu totul.
5:10 PM
Comments: 4
