11 august 2007

Cum stam (1)

Blogcititorii spun ca MimiNor este o:

Mda. Stam prost. Mai precis, de cateva zile, Mimi sta pe fundul unei depresiuni cat Turnul Eiffel intors cu capu-n jos. Acum sta potolita, sa zicem. Isi coase concentrata o bluza si are fata unei amante care tocmai a facut o criza de gelozie si apoi s-a lasat moale pe sofa; ii dispare vazand cu ochii purpura din obraji, lasand locul unei palori stralucitoare. Ca sa vedeti cat de grav este totul, va spun ca isi tuguiaza buzele ori de cate ori ata neagra sufoca vreuna din bulinele albe ce se insira de-a lungul buzunarului, cu toate ca bulinele albe sunt atat de mici. Mici cat cele doua puncte albe si usturatoare din palma ei dreapta.
Sa va povestesc cat mai ambiguu ce s-a intamplat: a aparut un miros insuportabil si intepator de iod in viata lui M. La ore verzi sau la ore nocturne apare mirosul asta, ii intra in nari, in ochi, ii dau lacrimile, nu-si mai controleaza mimica fetei, nici mainile, iar picioarele cu atat mai putin - pe scurt, bazdaci! Da, dar insinuanti si, daca mi se permite sa spun si de ce nu mi s-ar permite, inexpugnabili. Prada lor isi lovea Mimi fruntea de adapostul unei statii de autobuz din Piata Dorobanti zilele trecute cand a aparut primul semn bun. Imbracat cu pantaloni de stofa, camasa bej cu maneca scurta si purtand rotocolul lui cu pamatufuri negre si cafenii, un cosar. Trebuie sa-si fi facut niste intepaturi asemanatoare cu cele pe care Mimi le poarta in palma dreapta doamna care si-a trecut mana peste pamatufurile cu pricina, prezentandu-si celor trei persoane adunate in statie gestul asa: "Pun si eu mana sa am si eu noroc in viata. Cum umbla el toata ziua ca un boier prin piata." Ei, si scena asta a risipit pentru scurt timp senzatia scufundarii in iod, deci se poate. S-a mai intamplat in urma unui mesaj pe care, daca imi da voie, vi-l spun la sfarsit.
(continuare)

links

Links to this post:

Creaţi un link