Cum stam (2)
Vezi si Cum stam (1)Ca cica nu stie ce vrea..
Asa e. La prima vedere, asa e. Ca pe urma a stiut de nu se poate: vrea ordine, vrea pulizia, mai rau decat Claudia Cardinale cand se baga in viata lui Mastroiani. Vrea sa-si ia micul dejun la ore fixe (sau macar stand jos), vrea sa puna toate facturile intr-un dosar, un calendar cu zile de nastere, clasoare, agende, condici, caiduri, catastife si tefteruri, in fine, chestii arhivistice.
Vrea un secretaire. Un secretaire arata asa:
Mimi accepta cadouri mari si are baieti care sa-l care pe scari, usile sunt tip glasvand, se deschid larg, deteriorarile sunt excluse.
Vrea perne:
Si de ce sta Mimi atat de cuminte deasupra bluzei cu buline? A trecut printr-o experienta aproape tragica, adica era sa moara. Cand a spus ca vrea ordine tocmai se impiedica de o piesa texila de mobilier de un verde ireverentios pe care s-a hotarat, in ciuda culorii, v-am spus, revoltatoare, sa o agate pe balcon. “Nu domnule drag de la etajul omonim de visavis, nu pregatesc o spectaculoasa defenestrare, agat piesa asta hidoasa de mobilier de firele astea trei care ies din perete.” Daca ar fi stiut Mimi ca barbatul costeliv care se plimba zilnic in susul si in josul balconului sau ca si cum ar repeta texte pentru facultatea de drept va avea parte de o priveliste si mai spectaculoasa decat defenestrarea: electrocutarea! Mai prost de atat nu puteai sa stai, Mimi! Stai in picioare pe un scaun rotativ si te zgudui electrocutata. Si apoi liniste, doua puncte albe in palma dreapta, o usoara ameteala, dar niciun miros de iod, ci unul cunoscut - de ambra si tutun si mosc si brad si piei de animale mari si de caramiziu si de pirat.
Sfarsit
Mesajul (ca cica am voie):
“Asa, pe burta, cu picioarele flexate, cu talpile in aer, aratai ca si cum ai putea, in fiecare somn, sa zbori.”
