16 februarie 2008

Poveste de interior in care Zenobia reapare

Zenobiei ii albise parul asteptandu-ma.

Sunt pe pat doua carti jefuite cu cotorul in sus. Mimi sta turceste pe parchet si o rasfoieste pe a treia, dar privirea ei deja se indrapta spre o a patra, una de pe primul raft, lucioasa si noua. Intelegem ca ar vrea sa citeasca , da chiar ar vrea, nu, zau, nu trebuie sa va indoiti, ea chiar isi doreste de foarte mult timp sa aiba tihna sa citeasca si acum nu stie cu ce sa inceapa. S-a hotarat. Se ridica si ia cartea din raft. Acum se va aseza pe pat, sprijinita pe tablia striata de lemn si lampa ! Lipseste lampa ! “Daca imi mai iei lampa, te tund!” Vincent isi ridica privirea pe sub zulufii blonzi, proaspat splati. E in chiloti si camasa si sta in fund pe marginea patului, exact in fata ei, cu un aparat de fotografiat intre picioare.

Cand Mimi intrase turbilionard la el in camera, Vincent era extrem de concentrat, incercand sa se fotografieze in oglinda lipita de usa ce da spre camera ei. Acum incadratura se cam zdruncinase, dar Vincent continua sa priveasca in ecranul aparatului halatul ei de plus galben si o fasie subtire de piele.
“Ai o gaura in halat”
“Da stiu, mi l-am ars cu tigara” spuse Mimi grabit, ca si cum brusc descoperise un nou punct de interes, o noua activitate de care ar vrea sa se apuce neintarziat. Traversa camera si se tranti pe pat, strangandu-si mai bine halatul in jurul pulpelor. “Ai o tigara?”
Vincent scotoci in sertarul biroului, aprinse doua si incepu sa se plimbe in ovaluri lungi, de la un capat la celalalt al patului.

II povesti o zbuciumata istorie amoroasa, nu a lui, a unor prieteni. Apropo, nu trebuie sa stie nimeni. Mimi nu prea il asculta, stia deja prea multe povesti indiscrete despre oamenii din jur, cunoscuti, necunoscuti sau auzit din gura unei persoane de la Polul Sud si apoi din gura alteia de la Polul Nord. Si erau prea multe nume cu prea mult trecut atarnat de ele. De ce nu capata oamenii bunul obicei ca atunci cand povestesc sa nu dea nume, sau sa foloseasca pseudonime. Si de ce le sticlesc ochii ca la ascutitori atunci cand recunosc pe cineva dintr-o poveste? Metaxula? Metaxula si mai cum? Metaxula Topozoglu, sigur o stii. A da, o stiu. Si atunci povestea poate sa continue. Si daca o stii ce? Nu era mai importanta povestea decat despre cine e ea? Nu putea iscusitul povestitor sa faca un minim efort sa o descrie sumar pe Metaxula, dar sa-i spuna Monica? O fata bruneta cu ochii verzi care in fiecare vara isi doreste o stropitoare. Si poate ca atat ne trebuia pentru ca povestea sa prinda viata, o fata bruneta cu ochii verzi...

Vincent terminase istorisirea si continua sa se plimbe prin camera. Nu stim daca ce tocmai povestise ii inspirase replica pe care a auzit-o Mimi, dar aceasta era asa:
“Si nu-nteleg de ce se cramponeaza oamenii intr-un concept atat de invechit cum e cuplul.” Corect. Mimi continua sa-l priveasca si se intinse spre scrumiera.
“Cu toate manifestarile astea, rudimentare de-a dreptul, de posesivitate si gelozie. Adica R e unul din cei mai deschis oameni pe care-l stiu cu chestiile astea ,dar uite ca si el. N-am putea sa eliminam complet chestia asta din codul nostru social si sa practicam un fel de neo-hippiotism asa. Adica fiecare sa fie cu cine se simte bine cand are chef. Sigur sa nu faci faze naspa cu doi care-s prieteni cei mai buni sau d-astea. Tre sa fie un minim de respect..”
Mimi intelese ca acest cod deontologic minimal era, in mintea lui Vincent, cauza prefixului neo. “Eu practic traba asta de ceva timp si nu mi se pare ca am renuntat la nimic. Adica pot sa imi iau felii de afectiune si tot ce-mi trebuie din diferite parti si formez exact intregul de care am nevoie.”
Se aseza pe pat si isi trase pantalonii.
“ Si nu inteleg de ce nu face toata lumea asa.”
“Pentru ca fiecare tanjeste dupa o zenobie a lui, d-aia! “
“Mda. Ma duc pana jos, vrei ceva?”
“ O punga de Chocapic”
“Adevarul e ca si eu cand am dat peste cate o zenobie...” striga Vincent din hol si inchise usa.

Mimi isi sprijini capul de perete. Chocapicul pentru ca se rontaie si de aia e bun de mancat fara lapte. Era mirata. Ca Vincent acceptase atat de repede argumentul ei, dar mai ales ca ea vorbise despre Zenobia. De unde a aparut? Nu se futuse?

Etichete:

links

Links to this post:

Creaţi un link