29 ianuarie 2008

in spatiul de joc

Cheia groasa e de sus, cheia subtire e de jos. Sa intram! Mai sunt capsune in frigider. Amantul vrea sa asculte Led Zeppelin. Sa-l lasam. E musai ca Dakina sa-si salveze casnicia. Amantul s-a razgandit, ascultam Ceaikovski si Vincent pune un film cu niste curse de motociclete. A da, mai erau capsune in frigider. Capsunele de iarna au consistenta de castravete, de aceea Mimi traieste numai vara si primavara. In primavara asta ar vrea sa poarte ochelari de soare cu rama fucsia, dar nu are cu ce sa-i asorteze. Si daca Ceaikovski se termina, asta ramane singura problema din viata ei. Recapituland: luptele deschise o fac fericita si nu ii plac loviturile in stomac. Nu-i place sa zaca si, din pacate, asta face toamna si iarna. S-a dat si la ziar. Recapituland: din fericire, a venit primavara.
Mimi se aseaza in pragul usii cu o capsuna intre degete. Inconstient stie ca pragurile usilor o pun in evidenta. A citit in cartea Bomba Sexy si a uitat. Nu scria acolo daca esti mai sexi in pragul usii cand iti faci intrarea sau cand iti faci iesirea. Nu conteaza, important e sa stai in prag si, daca nu reusesti, sa te tii pe langa el. Nu se stie cand va veni momentul sa faci pasul in lumina. A reflectoarelor, desigur. Incadrata de prag si bomba sexi. In filmul lui Vincent e , ca sa vezi, Vincent Gallo. El da ca-i incredibil de sexi. Dakina plange. Deci vrea nocturnele. Vincent vrea altceva, dar nu-si aduce aminte ce si, pana atunci, asculta nocturnele. fiecare fost rocker care se respecta are melodia lui de suflet.

20 ianuarie 2008

Ciao Federico!

si la multi ani!
..imi amintesc foarte putine intamplari din copilarie. Vreau totusi sa-ti fac o placere povestindu-ti un episod care, dat pe mana unui psihanalist, ar putea sugera interpretarea unui caracter, a unei vocatii, poate chiar presimtirea unui destin. Imi placea sa fiu compatimit, sa par misterios si enigmatic. Era placerea mea sa fiu gresit inteles, sa par o victima. Odata, prada nu stiu caror idei de razbunare, am inventat o sinucidere: cu putina cerneala rosie, fuarata de la serviciul tatei, mi-am frecat fruntea si mainile, apoi m-am culcat pe podeaua ingrozitor de rece din fata scarilor.

Marcello si cu mine ne vedem foarte rar, aproape niciodata. Poate ca este una din cauzele prieteniei noastre, care nu cere nimic, nu obliga, nu conditioneaza nimic, nu stabileste reguli si frontiere. O prietenie adevarata, frumoasa, bazata pe o salubra lipsa de incredere reciproca.

A fi blocat in spatele unei mese, la orele doua dupa-amiaza, in luna august, cu trei-patru microfoane sub nas - am amintit-o adesea - numai pentru a explica de ce in filmul meu apare un rinocer, nu e tocmai situatia mea preferata. (...) Mi-ar placea o conferinta de presa tacuta: sa ne privim, sa ne zambim, sa ne adresam mici gesturi de prietenie, sa facem chiar schimb de cadouri, fara insa sa scoatem o vorba, dupa care fiecare sa-si vada de treburile sale.

Cred ca sunt in felul meu religios (...) Cine ne conduce in aventura creatiei? Cum s-a putut intampla? Numai increderea in ceva sau cineva care este ascuns in tine, cineva pe care nu-l prea cunosti, care se manifesta cand si cand, o parte ascunsa si savanta din tine insuti, care lucreaza in locul tau, numai aceasta credinta poate favoriza o operatie atat de misterioasa. Ai ajutat partea necunoscuta din tine, acordandu-i incredere, nepunandu-i piedici, lasand-o sa se desfasoare. Senzatia asta de incredere poate fi considerata un sentiment religios.

Ca sa fiu sincer, imi amintesc din ce in ce mai putin de lucruri care s-au petrecut; iar despre diferitele filme pe care le-am realizat nu pastrez in memorie decat detalii indescifrabile si inutile: puloverul verde al unui masinist sau , poate, un exterior, ploaia care cade pe acoperisul de plastic sub care ne-am refugiat, adapostiti in intuneric ca intr-o transee. As fi obligat sa fac un efort neplacut si van totodata, mi se pare, ca sa rememorez atmosfera vreunuia dintre filmele mele. In fond, el e mereu acelasi.

din Fellini despre Fellini, convorbiri depsre cinema cu Giovanni Grazzini
Humaniatas, 2007

Etichete: ,