30 martie 2008

Doar o clipa de ezitare, dar camuflata de cateva gesturi ce spuneau "Prea bine!". Mimi isi stinse tigara in chiuveta si se stercura in cada ingusta tinandu-se de dulapiorul cu oglinzi in care stateau simetric doua aparate de tuns. In echilibru, aproape pe varfuri si fara sa dea drumul dulapului revezu pe indelete seara ce sta sa se termine.

Cu doar cateva minute inainte, ii cuprinsese umerii intalnitii intr-o imbratisare neasteptata, cautase acolo, pe omoplat, o zgarietura proaspata si "Mi-e foarte dor de tine!", spusese cand o gasise cu varfurile degetelor. Nu stia nici ea daca e un repros sau o declaratie de dragoste.

E rau sa stai intr-o intersectie. Zgomotul asta are ceva arid. "Stiai ca Dostoievski locuia numai in case aflate la rascruce?" Vorbea singura. Z isi ridicase gulerul tricoului si privea concentrat monitorul. Picioarele desculte i se miscau de capul lor sub masa. Ce nu stiu oamenii si Mimi stie este ca daca te uiti in monitor si cineva sta de partea cealalta a mesei, poate distinge in ochii tai daca ecranul este rosu, alb sau gri. Vorbea singura de jos, de pe mocheta. Ar fi putut, la o adica, fi o seara idilica. Avea si un borcan cu dulceata de smochine verzi si un sah de jucarie. Mic, de sticla, cu piesele in toate culorile. Asta-i urat. Daca nici in sah nu mai poti sa vezi lucrurile in alb si negru! Piesa preferata: nebunul. Si glisarile lui pe diagonala. Un tigan canta in treacat pe sub geamul deschis. Canta frumos, dar nu mai stia versurile. "Hai spune-mi si spune-mi iaaar daca vrei sa fim impreuna-n zadaaar...gandurile toateeemm...iti vei aminti ..cand iubirea noastra nu va ma fiiii.." Praful se aseza in straturi pe pervaz.

Imbratisarea ducea spre baie. Adica el se ducea spre baie si de-aia era si pe jumatate dezbracat. Mimi tasni inauntru odata cu jetul puternic de apa, se aseza pe capacul wc-ului si-si aprinse o tigara."Stau si eu aici cu tine." Ii placea sa vada momentul in care apa fierbinte ii atingea prima oara spatele. Pleoapele relaxate si un fel de mormait ce-i trecea prin tot corpul si ii destindea membrele. Dar nu se intampla asta. Statea ghemuit si se uita la ea cu dusul in brate. Ea zambea egal scrutandu-i succesiunea de priviri care se aglomerau ca un sah colorat, asteptand una anume, care veni. "Vrei sa-ti spal picioarele?" Era din nou acolo. Imbracata, in cada, intr-un echilibru precar, intindea pe rand fiecare picior. El il lua, il sapunea si-si trecea degetul mare printre toate degetele ei mici, limpezindu-l apoi cu apa fierbinte de-i venea sa tipe. Dar nu tipa, ci doar isi privea incantata pielea inrosita si moale.

Etichete: , ,

05 septembrie 2007

(...)


Lui M. i se face uneori dor de oameni chiar in momentul in care vorbeste cu ei sau cand ii imbratiseaza, sau in timp ce le urmareste cu interes si cu varful degetelor venele iliace. Si acum mi-e dor de tine, sopteste uneori pe la mijlocul noptii, potrivindu-si urechea in palma lui. Cum asa? Pai uite e textura paturii asteia si aerul care intra in camera ca printr-o umbrela transparenta, cineva tuseste in camera vecina, foarte aproape si bratul tau drept care-mi trece peste mijloc ar putea foarte bine sa-ti atinga omoplatul stang. Toate astea se rotunjesc intr-o forma care seamana izbitor de mult cu o amintire. Un dor nebun ma apuca amintindu-mi de ce tocmai se intampla.

Etichete: ,

23 iulie 2007

ca in teatru

Mai tii minte cand locuiai intr-un teatru?
Da, era o camera de hotel. Unul dintre pereti lipsea si camera dadea direct in teatru, ca o loja. Locuiam cu doi barbati.
Cata promiscuitate!
Deloc. Nu faceam sex. Aveam in zilelea alea vaginul plin de cerneala. Ma gandesc ca era utila pentru scriitor, sa-si inmoaie din cand in cand penita in ea. Tot pentru el era si inutila.(...) Odata m-a gasit sarutandu-ma cu un lungan blond-roscat cu aer nordic. "Cu asta ce-i?", m-a intrebat. "M-am indragostit de el." L-a batut pana l-a umplut de sange. Eu nu ma uitam, stateam intr-un colt cu mainile la ochi. M-a luat de gat si m-a intors ca sa vad. Trebuie sa fi murit, la cat sange era. Cand i-a spart nasul, sunetul s-a auzit cu ecou in tot teatrul. Sau asa spune el, ca l-a simtit vibrandu-i in pumn si in brat.
Si celalalt barbat?
Celalalt era un fel de maestru zen. Zambea tot timpul si stia tot. Statea adeseori in spatele nostru si observa. Doar in serile in care in teatru, printre randuri, canta in franceza o fata cu coada de cal, se aseza pe un scaun, aproape de ea si fredona si el aceeasi melodie, dar in italiana. Spectatorii nu erau multi, cateva doamne in rochii albe care se revoltau. El zambea si canta mai departe, era, in fond, aceeasi melodie. (...)
Pusese sa se aduca in camera doua mese de masaj. Eu nu stiam sa fac masaj si altcineva nu venea acolo, asa ca stateau ore intregi intinsi pe mesele de masaj facand sedinte de psihoterapie. Ma invarteam in jurul lor, beam vin alb, radeam din orice si faceam acte ratate pe care ei le notau intr-un caiet cu pagini albastre.
(...)

Etichete:

20 mai 2007

na victoritzo, sa mori de ciuda

Etichete: